Am fost la spa part one

1. M-am internat miercuri în spitalul Militar Regina Maria Braşov (ăla de lângă universal) şi probabil dacă nu aş fi avut dureri insuportabile (eh…poate exagerez ) m-aş fi simţit ca într-o vacanţă la băi
2. Mi-am scos amigdalele. Defapt, mi le-a scos doftorul. Operaţie scârboasă aş putea să spun. Am ţinut tăviţa în care, după ce mi-a anesteziat şi tăiat gâtul, doctorul mi-a aruncat câte un bulgăraş urât si roşu: amigdalele. M-a întrebat dacă le vreau. Am fost luată pe nepregătite, mai devreme cu 15 minute de când mi-au spus că o să mă opereze. Mi-au pus o băscuţa în cap şi un fel de halat să nu mă murdăresc cu sânge, mi-a dat cu anestezicul şi după nici 2 minute îmi injectează de doua ori fiecare amigdală. “Respiră pe gură! Aşa…ce fată cuminte…ma încurajau şi asistentele.Ce ochi frumoşi ai…” Eram speriată pentru că vroiam să se termine cât mai repede. Auzisem eu poveşti…că dacă nu reuşeşte din prima te tot chinuie şi îti râcâie gâtul până iese tot. Stăteam nemişcată.Îmi lăcrimau ochii şi respiram greu pe gură…până când, doctorul scoate prima mogâldeaţă scârboasă şi încep şi eu să scuip sânge. Ţineam tăviţa şi asistenta mă ştergea la gură. M-am uitat pentru câteva secunde la chestia care îmi aparţinuse odata  şi mă chinuise atâţia ani, şi atunci m-a întrebat doctorul dacă vreau să păstrez chestiuţele. Cred totuşi că în glumă m-a întrebat. Unde să le ţin? În formol? Oricum nu au voie, dar recunosc ar fi fost un trofeu  inedit şi ar fi stat la loc de cinste la mine acasă. După ce mă liniştesc puţin,îmi dă a doua asistentă o tăviţă curată. A ieşit şi al doilea uşor şi m-a ridicat asistenta repede după ce am mai scuipat puţin sânge în tăviţa în care acum stătea a doua părticică din mine. Mă duce în cameră şi mă aşează pe pat pe o parte cu o tăviţă nouă. “Nu ai voie să înghiţi până îţi spun eu că poţi..Bine?” Operaţia nu a durat mai mult de 10 minute. Mai mult m-am chinuit să nu înghit vreo oră şi jumătate. Limba îmi era umflată, sau cel puţin aşa o simţeam şi vorbeam ca o debilă mintal. M-am amuzat puţin pe tema asta, dar în curând aveam să îndur dureri mari şi numai de râs nu-mi mai ardea. Oricum mă simţeam bine că se terminase şi că în curând nu voi mai avea atât de multe probleme. A fost HARDCORE. Nu m-am mai operat până acum şi am fost lucidă în fiecare moment.Nu mi-a fost frică, spre deosebire de o femeie de vreo 40 de ani care a leşinat de 2 ori când i-au scos polipii. Me iz breiv
3. A doua zi credeam că nu o să pot mânca de durere. Şi totuşi am reuşit, ba chiar nu mă durea chiar atât de tare. “Măcar acum să am norocul ăsta”, mi-am spus eu mulţumită. Alţii de abia dacă puteau vorbi sau mânca dupa o săptămână şi eu nici după o zi nu aveam problemele astea.Perfect!
4. Am terminat o carte şi jumătate din ” Cel mai iubit dintre pământeni”. Nu mi-am dezlipit prea mult ochii de carte.
5. Femeile de la mine din cameră se uitau la protv non-stop. Fraţilor, aţi observat că se repetă de enşpe mii de ori ştirile? Dimineţa, la prânz, seara, la ştirile speciale…sheesh…Mi-e milă de ei, că îşi bat atâta amar de vreme gura degeaba…
6. Am o săptămână şi o zi de când nu am mai fumat! Şi nici nu prea o să pot cel puţin o săptămână că nu face bine la gât şi uite aşa trece pofta!

Cam atât mi-aduc aminte pe moment. Ştiu că mai am multe de spus.Ca orice om care şi-a petrecut câteva zile într-o instituţie de stat, am ceva de comentat! Acestea fiind spuse, mă duc să fac o baie zdravănă (defapt duş că nu am voie în apă fierbinte) şi să învăţ că am rămas în urmă cu învăţatul rău de tot!

~ by deeapix on May 25, 2009.